In ultimii 30 de ani dezvoltarea personala sau spirituala a devenit in lumea occidentala o activitate din ce in ce mai importanta pentru un numar de persoane aflat intr-o vertiginoasa creştere. Acest fenomen este semnul unui nivel de conştiinta general din ce in ce mai ridicat. Este totodata semnul unei vieti pline de privatiuni şi stramtorari traite de un numar tot mai mare de oameni pe care le indura in viata lor de toate zilele. Tehnici, sisteme şi terapii s-a adaugat la cele deja existente pentru a raspunde acestei cereri, acestei nevoi profunde de eliminare a suferintei. Iar, daca medicina are grija de suferinta fizica, pentru suferinta şi vidul interior, insatisfactia permanenta fara o cauza aparenta, sentimentul unei existente lipsite de sens, solutia nu poate veni decat din interior.

O data ce aceasta idee a fost inteleasa, se trece la cautarea unei modalitati, tehnici sau a unui sistem care sa ne poata ajuta. Aceeasta modalitate este numita "calea de dezvoltare personala" sau "calea spirituala". (Dupa opinia mea, aceşti doi termeni ar trebui sa fie perfect sinonomi atat in teorie cat şi in practica).

Problema este ca in aceasta cautare exista pericolul ca, fara sa ne dam seama, sa aderam la un grup sau sistem sectar care ne poate face mai mult rau decat bine. Evident, tehnicile utilizate in astfel de cazuri sunt foarte subtile şi nu este uşor pentru un nespecialist sa-şi dea seama de la inceput de adevaratele scopuri ale gruparii sau sistemului la care suntem pe cale de a adera. Atunci, daca discernamantul nostru nu este permanent treaz, ar fi bine sa ne oprim din cand in cand şi sa analizam "calea/drumul" pe care am inceput sa avansam. Principalele intrebari care se impun, dupa parerea mea, sunt: Viata mea s-a schimbat de cand ma aflu pe acest nou "drum" şi in ce fel? Ce mi-a adus practica aferenta acestui drum? Sunt eu mai fericit, mai echilibrat, mai amabil, mai putin egoist, mai tolerant? Am devenit un partener, fiu, prieten, vecin mai bun? Ce spun familia şi prietenii mei? Ce a devenit vidul din propria fiinta, lipsa care m-a impins pe aceasta noua "cale"? Am putut sa umplu (sau sunt pe cale sa o fac) acest gol descoperindu-mi bogatia interioara, sau l-am inlocuit cu idei luate de-a gata, promisiuni in Nirvana, practici de adorare a unui personaj sau a altuia, etc.?

Chiar daca credem in reincarnare şi in Karma, chiar daca gasim aceste idei logice şi satisfacatoare, in orice sistem spiritual care contine aceasta filosofie exista şi ideea ca "dintre toate vietile pe care le-ai putea avea, cea pe care o traieşti acum este cea mai importanta". Orice efort depus ar trebui sa urmareasca ameliorarea situatiei prezente, iar daca exista o viata viitoare, şi ea va fi influentata pozitiv.

O cale spirituala autentica va avea efecte vizibile şi pozitive AICI şi ACUM, in aceasta viata şi nu intr-un viitor incert. Oricare ar fi acest drum, este vital sa ramanem lucizi, sa nu renuntam la libertatea personala. Interdictiile, obligatiile de orice fel, dependenta sub orice forma, limitarea libertatii, indepartarea de alte persoane care nu se afla "pe cale" şi nu sunt "demne de noi", ideea ca suntem "aleşi" gratie apartenentei la acel grup,obligatiile financiare periodice şi pe termen lung care perturba bugetul familiei, sunt tot atatea semnale de alarma care trebuie luate in serios.

Oricare ar fi calea pe care am pornit, un element important de invatat ar trebui sa fie "necesitatea de a gandi prin sine". Nu este vorba de gandirea pur carteziana, materialista, care exclude tot ce nu poate fi perceput prin cele 5 simturi. Este vorba de a gandi cu un spirit deschis, de a permite experimentarea şi tragerea propriilor concluzii, intr-o maniera lucida, in momente de detaşare emotionala. Din nefericire, nu intotdeauna se intampla aşa.

Ne iluzionam ca, daca am citit Maeştrii Orientului şi filozofii New Age, devenim automat Spirituali. Se face parada de cunoştinte insa inima nu le simte şi nu le integreaza. Compasiunea nu este decat un cuvant, doar o notiune care insa nu este traita.  Da, aceasta este iluzia de a ne afla pe o cale spirituala.

De asemenea, multi oameni nu ştiu nici sa gandeasca şi nici sa aleaga, şi nici nu-şi imagineaza ca ar putea sa o faca, multumindu-se doar sa caute cu ardoare o "tutela spirituala".  Şi aceasta este o iluzie!

Sau, exista cei care cred ca vor gasi astfel o modalitate eficienta de a manipula alte persoane. Daca o gasesc, sunt fericiti. Daca nu, se intorc impotriva instructorului/maestrului şi/sau grupului care a refuzat sa joace acest rol şi ii acuza de ceea ce ei nu sunt in stare. Aceasta este mai rea decat o iluzie.

Dar Reiki...?

Un practicant Reiki este o persoana care poate folosi Energia Vitala, Ki, intr-un mod simplu, fara efort şi fara pericol. Scopul este de a-şi transmite toata energia de care are nevoie, de a se cunoaşte, de a se accepta şi de a se iubi pentru a deveni mai uman şi pentru a putea accepta şi iubi cu adevarat pe ceilalti.

In Reiki nu se formeaza terapeuti. Daca o doreşti, trebuie sa te formezi şi sa asimilezi invataturile necesare. Daca nu, laşi energia sa circule, iar "travaliul" este depus de persoana care primeşte tratamentul, ajutata de energia insaşi. In afara de asta, chiar daca fiecare instructor are propriul sa stil, in timpul cursurilor el va face tot posibilul de a transmite şi ideile de non-dependenta conform carora orice persoana are propriul sau liber arbitru şi discernamant, ca vindecarea - daca exista - vine din interior şi nu din exterior, ca o maniera sanatoasa de a gandi sanatos duce la reactii sanatoase, care duc la o viata sanatoasa, etc.

Nu exista nici o obligatie sau presiune de a urma gradele de instruire Reiki. Daca ai ales sa le urmezi, o vei face in propriul ritm, cu Maestrul pe care l-ai ales. Toti Maeştrii Reiki accepta cursanti care vin de la un alt Maestru, iar instruirea/invataturile sunt perfect compatibile de la o şcoala Reiki la alta.

De altfel, titlul de Maestru Reiki este folosit prin traditie fara a se face vreo referire sensul de MAESTRU, INTELEPT, GURU etc. Orice persoana poate ajunge la gradul de Maestru Reiki primind pur şi simplu invatatura completa corespunzatoare. Acest lucru se face in mod natural nefiind impuse conditii speciale şi nici angajamente care ar limita libertatea personala.

Nu facem aici apologia Reiki-ului. Exista, desigur, numeroase modalitati şi sisteme de dezvoltare personala/spirituala, ceea ce este foarte bine. Important este sa culegem cat mai multe informatii inainte de a ne lansa in practica şi, mai ales, sa ne pastram spiritul lucid şi sa fim mereu in alerta.

Datorita acestei atitudini, calea spirituala devine un veritabil drum de dezvoltare personala, vom ajunge sa traim conform "inteligentei inimii" şi "sensibilitatii mentalului", vom deveni mai buni, iar toti cei apropiati noua vor beneficia de aceasta.

 

Nita MOCANU - Maestru Reiki şi Karuna Reiki