In ultimii 30 de ani
dezvoltarea personala sau spirituala a devenit in
lumea occidentala o activitate din ce in ce mai
importanta pentru un numar de persoane aflat intr-o
vertiginoasa creştere. Acest fenomen este semnul
unui nivel de conştiinta general din ce in ce mai
ridicat. Este totodata semnul unei vieti pline de
privatiuni şi stramtorari traite de un numar tot mai
mare de oameni pe care le indura in viata lor de
toate zilele. Tehnici, sisteme şi terapii s-a
adaugat la cele deja existente pentru a raspunde
acestei cereri, acestei nevoi profunde de eliminare
a suferintei. Iar, daca medicina are grija de
suferinta fizica, pentru suferinta şi vidul
interior, insatisfactia permanenta fara o cauza
aparenta, sentimentul unei existente lipsite de
sens, solutia nu poate veni decat din interior.
O
data ce aceasta idee a fost inteleasa, se trece la cautarea
unei modalitati, tehnici sau a unui sistem care sa
ne poata ajuta. Aceeasta modalitate este numita "calea de dezvoltare
personala" sau "calea
spirituala". (Dupa opinia mea, aceşti doi termeni ar
trebui sa fie perfect sinonomi atat in teorie cat
şi in practica).
Problema
este ca in aceasta cautare exista pericolul ca, fara
sa ne dam seama, sa aderam la un grup sau sistem
sectar care ne poate face mai mult rau decat bine.
Evident, tehnicile utilizate in astfel de cazuri
sunt foarte subtile şi nu este uşor pentru un
nespecialist sa-şi dea seama de la inceput de
adevaratele scopuri ale gruparii sau sistemului la
care suntem pe cale de a adera. Atunci, daca
discernamantul nostru nu este permanent treaz, ar fi
bine sa ne oprim din cand in cand şi sa analizam
"calea/drumul" pe care am inceput sa avansam.
Principalele intrebari care se impun, dupa parerea
mea, sunt: Viata mea s-a schimbat de cand ma aflu pe
acest nou "drum" şi in ce fel? Ce mi-a adus practica
aferenta acestui drum? Sunt eu mai fericit, mai
echilibrat, mai amabil, mai putin egoist, mai
tolerant? Am devenit un partener, fiu, prieten,
vecin mai bun? Ce spun familia şi prietenii mei? Ce
a devenit vidul din propria fiinta, lipsa care m-a
impins pe aceasta noua "cale"? Am putut sa umplu
(sau sunt pe cale sa o fac) acest gol
descoperindu-mi bogatia interioara, sau l-am
inlocuit cu idei luate de-a gata, promisiuni in
Nirvana, practici de adorare a unui personaj sau a
altuia, etc.?
Chiar
daca credem in reincarnare şi in Karma, chiar
daca
gasim aceste idei logice şi satisfacatoare, in orice
sistem spiritual care contine aceasta filosofie
exista şi ideea ca "dintre toate vietile pe care
le-ai putea avea, cea pe care o traieşti acum este
cea mai importanta". Orice efort depus ar trebui sa
urmareasca ameliorarea situatiei prezente, iar daca
exista o viata viitoare, şi ea va fi
influentata
pozitiv.
O cale
spirituala autentica va avea efecte vizibile şi
pozitive AICI şi ACUM, in aceasta viata şi nu
intr-un viitor incert. Oricare ar fi acest drum,
este vital sa ramanem lucizi, sa nu renuntam la
libertatea personala. Interdictiile, obligatiile de
orice fel, dependenta sub orice forma, limitarea
libertatii, indepartarea de alte persoane care nu se
afla "pe cale" şi nu sunt "demne de noi", ideea
ca
suntem "aleşi" gratie apartenentei la acel
grup,obligatiile financiare periodice şi pe termen
lung care perturba bugetul familiei, sunt tot atatea
semnale de alarma care trebuie luate in serios.
Oricare
ar fi calea pe care am pornit, un element important
de invatat ar trebui sa fie "necesitatea de a gandi
prin sine". Nu este vorba de gandirea pur carteziana, materialista, care exclude tot ce nu
poate fi perceput prin cele 5 simturi. Este vorba de
a gandi cu un spirit deschis, de a permite
experimentarea şi tragerea propriilor concluzii,
intr-o maniera lucida, in momente de detaşare
emotionala. Din nefericire, nu intotdeauna se
intampla aşa.
Ne iluzionam ca, daca am citit Maeştrii Orientului şi filozofii New
Age, devenim automat Spirituali.
Se face parada de cunoştinte
insa inima nu le simte
şi nu le integreaza.
Compasiunea nu este decat un cuvant, doar o notiune care
insa nu
este traita.
Da, aceasta este iluzia de a ne
afla pe o cale spirituala.
De
asemenea, multi oameni nu ştiu nici sa
gandeasca şi
nici sa aleaga, şi nici nu-şi imagineaza
ca ar putea sa o faca, multumindu-se doar sa caute cu ardoare
o "tutela spirituala".
Şi aceasta este o
iluzie!
Sau,
exista cei care cred ca vor gasi astfel o modalitate
eficienta de a manipula alte persoane. Daca o
gasesc, sunt fericiti. Daca nu, se intorc impotriva
instructorului/maestrului şi/sau grupului care a
refuzat sa joace acest rol şi ii acuza de ceea ce ei
nu sunt in stare.
Aceasta este mai rea decat o
iluzie.
Dar
Reiki...?
Un
practicant Reiki este o persoana care poate folosi
Energia Vitala, Ki, intr-un mod simplu, fara efort
şi fara pericol. Scopul este de a-şi transmite
toata
energia de care are nevoie, de a se cunoaşte, de a
se accepta şi de a se iubi pentru a deveni mai uman
şi pentru a putea accepta şi iubi cu adevarat pe
ceilalti.
In Reiki
nu se formeaza terapeuti. Daca o doreşti, trebuie
sa
te formezi şi sa asimilezi invataturile necesare.
Daca nu, laşi energia sa circule, iar "travaliul" este depus de persoana care primeşte tratamentul,
ajutata de energia insaşi. In afara de asta, chiar
daca fiecare instructor are propriul sa stil, in
timpul cursurilor el va face tot posibilul de a
transmite şi ideile de non-dependenta conform carora
orice persoana are propriul sau liber arbitru şi
discernamant, ca vindecarea - daca exista - vine din
interior şi nu din exterior, ca o maniera sanatoasa
de a gandi sanatos duce la reactii sanatoase, care
duc la o viata sanatoasa, etc.
Nu
exista
nici o obligatie sau presiune de a urma gradele de
instruire Reiki. Daca ai ales sa le urmezi, o vei
face in propriul ritm, cu Maestrul pe care l-ai
ales. Toti Maeştrii Reiki accepta cursanti care vin
de la un alt Maestru, iar instruirea/invataturile
sunt perfect compatibile de la o şcoala Reiki la
alta.
De
altfel, titlul de Maestru Reiki este folosit prin
traditie fara a se face vreo referire sensul de
MAESTRU, INTELEPT, GURU etc. Orice persoana poate
ajunge la gradul de Maestru Reiki primind pur şi
simplu invatatura completa corespunzatoare. Acest
lucru se face in mod natural nefiind impuse conditii
speciale şi nici angajamente care ar limita
libertatea personala.
Nu facem
aici apologia Reiki-ului. Exista, desigur, numeroase
modalitati şi sisteme de dezvoltare personala/spirituala, ceea ce este foarte bine.
Important este sa culegem cat mai multe informatii inainte de a ne lansa
in practica şi, mai ales, sa
ne pastram spiritul lucid şi sa fim mereu in
alerta.
Datorita
acestei atitudini, calea spirituala devine un
veritabil drum de dezvoltare personala, vom ajunge
sa traim conform "inteligentei inimii" şi "sensibilitatii mentalului", vom deveni mai buni,
iar toti cei apropiati noua vor beneficia de
aceasta.
Nita MOCANU - Maestru Reiki şi Karuna
Reiki